“‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este marea, şi intaia poruncă. Iar a doua,  la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. ‘ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” Matei 22: 34-40

Aceste 2 porunci au avut un impact destul de mare asupra mea atunci cand le-am citit. Practic acesta m-a facut sa citesc din ce in ce mai mult Biblia. Anul acesta mai mult ca oricand mi-am dat seama de importanta lor,  dar si cat de greu este sa le pui in practica.

Un lucru foarte fain pe care as dori sa-l impartasesc, l-am invatat acum ceva vreme cand am avut un training intern in compania unde lucrez si am facut un joc de improvizatie folosindu-ne de un pachet carti (2 – 14 (popa)). Primeam fiecare o carte pe care o puneam pe frunte nestiind ce carte avem, iar noi trebuia sa ne comportam in functie de cartea pe care o aveam. Trebuia sa mergem cu cartea pe frunte si sa vorbim cu ceilalti din grup. Modul prin care puteam sa ne dam seama aproximativ ce carte avem (daca este o carte mare sau mica), este modul prin care interactonam cu ceilalti si cum ceilalti se raportau la noi. Daca vedeai la cineva o carte mica, il tratai de sus, iar daca vedeai la cineva o carte mare ii cantai in struna. Lectia acestui joc, este de fapt ca modul cum ne raportam la ceilalti are un impact asupra noastra, poarta-te ca un 10 si trateaza-i pe ceilalti ca si 10. (daca am avea o carte mai mare de 10 – si ne-am comporta ca atare atunci adevarul de la cei care au o carte mai mica nu ar ajunge la noi, iar daca am avea o carte mica si ne-am comporta ca atare, atunci am crede ca parerea noastra nu e importanta, si de multe ori n-am mai spune-o si nu ne-am putea aduce contributia la binele grupului)  Asta ma duce cu gandul la ce spunea Iisus legat de “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”

Am avut un an cu multe binecuvantari. Pana si ceea ce credeam eu ca este pierdere, s-a dovedit a fi de fapt o protectie din partea Domnului.  Ce am inteles este ca Dumnezeu te ajuta atunci cand ii place calea ta. Am invatat sa nu trag concluzie prea rapida asupra lucrurilor, si sa le las putin sa se aseze.

Una dintre schimbarile mele din ultima vreme este ca am inceput sa citesc Biblia mult mai mult decat citeam inainte. Mi-am facut un obicei din a o citi zilnic. Am reusit sa o termin de citit, stiu ca este cale lunga pentru a intelege cu adevarat esenta a tot ce este scris, si mai lunga pentru a trai ceea ce este scris, insa am o bucurie in acest lucru. Imi aduc aminte de vremea cand eram la tara cu tataie, si daca ar fi sa sumarizez o zi de-a lui, e ca se incheia cu cititul Bibliei. Indiferent ce activitate avea, cand se intorcea in casa il vedeai ca se intindea dea curmezisul patului si se apuca de citit pana il lua somnul. Mereu avea cate o povata buna pentru mine: Oriunde te duci mergi cu incredere in Dumnezeu, Fereste-te de cei rai … si multe altele.  Dupa ce a trecut la cele vesnice, i-am preluat Biblia si o purtam cu mine prin geamantan prin calatorii, si o deschideam cand aveam nevoie de cate un cuvant bun.

Ma bucur ca am o stare de sanatate buna. De cativa ani am ales sa fac o schimbare in alimentatie, si sa am o alimentatie pe baza de plante. Citind din Biblie mi-am dat seama ca desi toata mancarea este perimisa, exista o cale eficienta. Iar daca ai posibilitatea sa alegi, de ce nu 🙂 La inceput oamenii aveau o alimentatie pe baza de plante. ”Apoi a zis Dumnezeu: “Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.”” Profetul Daniel daca a avut de ales a zis “dă-ne să mâncăm bucate din zarzavaturi şi să bem apă!”  Aceasta alegere m-a facut sa fiu mai impacat cu mine. Daca tot nu pot sa tai eu un animal, atunci atunci de ce sa il mananc. Am invatat ca e destul de greu de acceptat o schimbare, si mereu vor fi oameni care vor lua in ridicol schimbarea prin care treci, de genul “mancarea mea mananca mancarea ta” dar tocmai asta ar trebui sa te intareasca ca schimbarea este una buna.

Anul acesta a fost un an cu multe provocari, fiindu-mi foarte greu uneori sa ii accept pe oamenii cu care interactionam mai des. Cred ca pentru a putea iubi un om trebuie sa invatam sa-l acceptam asa cum e. Ce m-a motivat in a-i accepta (sau a incerca sa-i accept) pe fiecare asa cum este, ar fi modul cum s-a raportat Iisus la cei pacatosi. Cum a iertat-o pe femeia desfranata, spunandu-i sa nu mai pacatuiasca. (Ioan cap. 8:1-11) Nu degeaba se vorbea despre Iisus ca prietenul vamesilor si pacatosilor. Nu poti sa fii prieten cu cineva daca nu il accepti asa cum e. Asta nu inseamna ca aprobi tot ceea ce e, sau face. Insa primul lucru este sa-l accepti. Nu cred ca Hristos le aproba pacatele oamenilor, insa i-a acceptat pe fiecare asa cum era fara a-i judeca.   Acceptare versus Aprobare. Poate nu sunt de accord  cu tot ce spui si gandesti si esti, insa te accept asa cum esti. Iisus a facut asta.

Ar fi multe lucruri pentru care sunt multumitor in 2017, familie, sanatate,prieteni, prosperitate, iubire, experiente. Pentru 2018 imi doresc sa simt calauzirea lui Dumnezeu in tot ce fac, sa am parte de calatorii interesante, si sa scriu mai mult. La Multi Ani. Sa avem cu totii un an binecuvantat, si plin de dragoste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.