“If there is no justice for the people let there be no peace for the government” Emiliano Zapata

Chiapas, cel mai sudic stat din Mexic, aflat la granita cu Guatmala este un loc al contrastelor, de o frumusete rar intalnita, jungla, dealuri inverzite, plantatii de cafea, dar si unul din cele ma sarace state din Mexic. Tot de aici a inceput miscarea de eliberare zapatista, dupa numele liderului local Emiliano Zapata. Pentru mine este un loc cu intamplari neprevazute.

Termin toate discutiile cu cei de la vama si plec direct spre hotel. Tot ce imi doream era un dus, si cateva ore bune de somn. Dream came true hotel cu jacuzzi in camera, asa ca imi permit cateva ore de relaxare, pana a doua zi. De dimineata eram fresh pregatit pentru o noua aventura. Imi iau bagajele si plec spre biroul local al firmei pt lucram din Mexico City.  Cateva discutii cu project managerul (Nino) despre toata taravura de la vama, si o scurta prezentare a proiectului si eram bun de drum. Era foarte relaxat: Alex daca ai probleme sa ma suni. Asa ca ma pornesc impreuna cu 2 colegi instalatori pentru 2 saptamani de vis, destinatia Chiapas. M-am uitat pe harta e fix la granita cu Guatemala, narcos, arme, politie,  si alte asemenea.

Ne pornim la drum, am realizat ca cei doi instalatorii nu vorbesc engleza, acu am inteles ce vroia sa zica Nino, sa-l sun daca am probleme. Daca raspunde cum a raspuns si cand eram la vama, e clar. Deja presimteam o activitate de pomina.  Imi ramane doar sa ma bucur de peisajele frumoase, de langa Pan-americana, cel mai lung drum din lume care traverseaza cele 2 Americi. Drumul excelent fara denivelari, pe fundal merge o caseta cu muzica Nortena, un fel de manele mexicane. Era aproape 11, pe cer nici un nor, iar aerul ce venea prin geamul deschis ne facea atmosfera respirabila, era un cald placut. Asa ca ma apuca o moleseala si o stare de visare si am lasat de-o parte toate grijile.

Desi Chiapas-ul are cateva destinatii turistice importante, precum piramidele de la Palenque, explorat jungla, cascada Agua Azul, pentru mine experienta numai turistica nu era, insa asta imi ofera  posibilitatea sa vad o parte din viata din Mexic.  Majoritatea oraselelor din sud sunt facute sub forma de grila, cu foarte multe strazi cu sens unic, intersectate, iar directia este desenata printr-o sageata pe cladirile din intersectie. Pe strazile aglomerate de tarabe, pentru ca un camion sa poata face stanga sau dreapta, e nevoie ca lumea sa-si stranga o parte din tarabe. In mijlocul oraselor exista un mic parculet.

In Mexic traditiile locale sunt vii, catolicismul are o forma speciala se impleteste cu traditiile antice. Intr-unul din orasele din sud, am prins un festival ce are loc la inceputul anului, in cinstea unor sfinti locali. Mai jos dansatorii Parachicos se plimba pe strazi de dimineata pana seara tarziu.

Chiapas pentru mine este locul cu intamplari neprevazute unde doi oameni pot comunica mai multe prin semne decat prin mii de cuvinte. Desi am plecat la drum cu doi mexicani care nu stiau pic de engleza, dupa 2 saptamani am reusit sa ma pot exprima in spaniola astfel incat sa fiu inteles. Dupa o saptamana de munca intensa si suportat o umiditate mai mare decat eram obisnuit ne oprim seara la o bodega in orasul Villaflores. Ne comandam cate o Corona, fiind bere locala, costa maxim 1 dolar.  Dupa ce ne-am dat noi la glume, de la o masa vecina vine un copil, nu parea sa aiba mai mult de 15 ani, un tip mic de statura cu sapca pusa intr-o parte si imbracat in training, ma trage de mana:

• Vino, vino, seful meu vrea sa vorbeasca cu tine.

M-am uitat la ei si toti imi pareau copii. I-am zis ca sunt aici cu prietenii, ne bucuram de o bere si nu vrem sa facem probleme. Se pare ca mixul Anglo-spaniol nu prea dadea sanse de intelegere asa ca ma trage de mana. Nu inteleg exact ce vrea asa ca imi trag mana inapoi si continui discutiile cu colegii mexicani.  Dupa alte 2 minute mai incearca din nou. Ii spun ca daca seful lui vrea sa discutam ceva, nu am nici o problema insa eu sunt aici cu prietenii mei. In sfarsit vine seful, ce vorbea o engleza mai rasarita. Se pare ca eram o aparitie exotica in Villadeflores, si vroiau sa ma studieze si sa imi arate atractiile locului.

Discut cu colegii cu care venisem si pareau relativ relaxati, atunci mi-am dat seama ca nu e un pericol, asa ca o punem de o partida de biliard. Era toata protipendada din Villaflores, fiul politistului sef, cu fiul judecatorului, fiul preotului local, si inca alti cativa care sunt convins ca erau si ei fiul cuiva. De altfel baieti de comitet. Terminam noi partida si berile, asa ca ne-am pornit sa exploram frumusetile din Villaflores. Ne suim in cateva masini, cand sa iesim, aud portiera din spate cum se deschide, si acelasi tip mic, sare din masina, sa opreasca masinile de pe strada principala, desi seara fiind, de-abia erau cateva. Ne punem in miscare, cu portiera din spate deschisa, viram dreapta mergand incet, iar tipul mic din alergare sare in masina, trage portiera si ii dam gaz. Seara s-a terminat cu bine.

Am ajuns si in cel mai sudic oras din Mexic, Tapachula sau orasul dintre ape, la granita cu Guatemala. Aici exista o importanta industrie de procesare a cafelei. Este unul din principalele puncte de trecere a frontierei, existand mai multe filtre de politie. Drumul e aproape mereu blocat, practic orice iesire spre o alta localitate dura 2 ore cel putin. Urma sa avem cateva lucrari in satele/orasele ascunse prin vai de munte, dar despre asta voi scrie in urmatorul articol.

Unul din visurile mele in urma acestei experiente, e sa fac un roadtrip pe traseul Panamericana. Tu ce ai vizita in Mexic?