Este ultima saptamana in Argentina, cand primesc un telefon de la El Hefe, El Conas, ce are o propunere de nerefuzat. Daca tot esti in Argentina ce zici nu mai lucrezi tu 2 saptamani in Mexic. Plaja soare caldura :))) Puteam sa-l refuz, mai ales ca nu vazusem niciodata Mexicul … Habar nu aveam cum o sa fie cu vama in Mexic.

Asa ca am setat un call cu Project Managerul din Mexic sa inteleg despre ce e vorba. Nu-ti fa griji, trebuiesc verificate in teren cateva configuratii ale unor instalatii de internet mobil din sudul Mexicului. O sa fie mai mult ca o vacanta. A, si daca tot esti in Argentina, ne lipsesc 2 echipamente (switchuri), nu le poti lua tu din Argentina cu titlu de import temporar. I-am zis direct atata timp cat voi imi dati toata documentatia pentru vama in Mexic nu e problema, mai am loc in valiza, pe langa ciorapi si chiloti murdari de alte 3 sapt. Asa ca plec increzator spre Mexic. Totul parea sa mearga in directia buna, zbor linistit, soare, nori albi, munti ce se vad deasupra norilor, o priveliste minunata ce iti da de gandit la ce lucruri frumoase a creat Dumnezeu pentru noi.

Ne pregatim sa aterizam in Ciudad de Mexico (CDMX), in tot acest timp orasul parea acoperit intr-un nor galbui rosiatic. Initial am crezut ca vom avea o vreme ploioasa, insa de fapt acest nor, este smog-ul ce se formeaza de la poluare. Metropola Mexico City si prin extensie megalopolisul Central Mexico, unul din cele mai mari din lume se afla intr-o depresiune, iar poluarea de la fabricile din aceasta zona, precum si poluarea masinilor, formeaza acest nor ce nu prea are unde sa se duca.  Si astfel urma sa am o coborare fortata de la varfuri de munti deasupra norilor la o realitate mai putin placuta. La vama in Mexic, control de rutina, ca sa poti intra in tara trebuie sa apesi pe un buton care daca e verde treci, iar daca e rosu iti controleaza bagajul. Ce putea sa fie la mine decat Rosu.

Pun geanta pe masa din fata ofiterului. El tacticos isi pune manusile de cauciuc, tragand de fiecare deget de plastic astfel incat sa i se potriveasca.  Bag codul geamantanului. Desface fermoarul, cand dintr-un colt al geamantanului pe langa cutiile in care erau Switchurile isi face apritia un ciorap murdar. Un ranjet se instaleaza pe fata mea, zicandu-mi in minte, asa mai cauta sa vezi ce mai gasesti. Un alt gand ma lovii deodata zicand ca nu mi-ar fi placut sa fiu in locul lui, sa vad lenjeria a milioane de pasageri, si ma cuprinse o compasiune pentru efortul si riscul la care se predispune in fiecare zi.

Deschide bagajul, si vede cele 2 cutii. Ma intreaba ce sunt, ii spun ca 2 switch-uri (modemuri de internet). Se uita suspicios la mine, ii intind o hartie pe care mi-au dat-o de la birou, bineinteles ca nu intelege nimic.  Deja imi imaginam cum pentru echipamentele alea ajung la puscarie, un gringo printre alti mexicanos, nu e o imagine prea placuta. Ma intreaba cat costa, sincer habar n-aveam pretul lor real. Tot ce ma gandeam e ca daca ziceam prea mult o sa le opreasca, iar daca ziceam prea putin n-o sa creada. Imi zice ca trebuie sa platesc vama ….

Eu ma uit ciudat, pentru ca desi incercasem sa-i explic ca e import temporar, si am hartiile astea, el tot ii gaseste ceva. Ii zic ca asa ceva nu e posibil. El scoate o hartiuta, pe care scria ca daca cumperi bunuri de la Duty free mai mult de 300 USD tre sa platesti vama. Deja imi sarise tandara. Eram cu ofiterul de la vama in fata mea dar nu mai puteam suporta minciuna, si modul in care imi puse problema. Asa ca ii explic foarte clar, ca nu sunt produse luate de la duty free, el nu si nu. Eu nu si nu …

Pun mana pe telefon si incep sa-l sun pe project manager, Nino, alintat de prieteni si Danonino, sa i-l dau ofiterului de la vama. Bineinteles ca nu raspundea, eu ma invarteam cu telefonul la ureche, nervos pe ofiter, ce i-o fi trecut prin cap sa-mi zica sa platesc taxe pt ceva ce nu am luat de la duty free … sincer nu ma suparam daca imi zicea ca tre sa-mi opreasca switch-urile, insa cand a venit cu povestea asta de 2 lei cu duty free-ul, m-am ambalat rau.

Nu raspunde Nino … trebuie facut ceva. Las telefonul, ma indrept spre ofiter, la fel de atacat ca si mai inainte. Ii spun ca nu am pentru ce sa platesc taxe, sunt produse luate cu import temporar in Mexic, daca vrea, sa sune la companie si sa rezolve. Poate postura mea, sau poate ca era si el obosit, si mai avea si alti oameni de controlat, si eu nu prezentam o amenintare cu niste switch-uri, mi-a zis ca pot sa plec. “Inginerul care a venit sa distruga Mexicul cu 2 switch-uri”, parca vedeam deja titlurile din ziar. Dupa ce mi-am strans bagajele, imi zice ca trebuie sa apas din nou pe buton.

• Hmm … again?
• Yes this is the procedure, don’t worry.

Ma duc sa apas pe buton. Din nou Rosu … ridic din spranceana, uitandu-ma mirat.

• Don’t worry, just a quick check , in timp ce isi punea din nou manusile de cauciuc

Pune geanta pe masa, o desface putin, se face ca cauta ceva, o inchide, si astfel plec si imi vad de drum. Astfel am trecut de vama in Mexic, dar povestea de-abia de acum incepe. Doua saptamani de pomina despre care voi vorbi in urmatoarele articole.

Ce peripetii ati avut la vama in calatoriile voastre?