Pentru oricine a fost pe mare stie ca pentru a naviga cu panze, trebuie sa ai vanturi bune, nici prea moi, caci nu inaintezi deloc, nici prea tari, ca te ia cu ameteala si ti se face rau. Parca ii si vad pe cei din echipajul lui Mendoza (cel care a infiintat Buenos Aires), bolnavi dupa zeci de zile de malarie (adica Vand rau(Mal Ayre) – pe vremuri se credea ca malaria era adusa de vant)  ajungand intr-un estuar cu vanturi potrivite si ca prin miracol trecandu-le orice boala sau senzatie de rau. :)))  Povestea BA-ului cat si a unuia din cartierele cochete de business e intortocheata, plina de navigatori, cuceriri, totul pentru a extinde dominatia imperiului, oameni plecati la mii si mii de mile departare de acasa, oameni pentru care acasa insemna orice port care oferea o bodega, si un bordel.

Porto Madero este cartierul care prezinta ultimele trenduri in materie de arhitectura in BA. Initial a fost o zona portuara, un monument din punct de vedere al contructiilor ingineresti la vremea lui, insa ca orice lucrare miraculoasa, minunea nu dureaza decat o perioada scurta, astfel incat dupa cativa ani odata cu aparitia noilor nave cu o capacitate si mai mare, a ramas o zona parasita dupa ce noul port a fost creat.

Pentru locuitorii din port sau “porteños” , viata decurge normal fara prea mari diferente fata de cei din Romania, multi au uitat de Tango, de magazinele ascunse, de picturi de mana …  de traditii care sunt pastrate mai mult pentru turisti. O forfota intre acasa, slujba, bodega si iar acasa.

Firma pentru care lucram la momentul respectiv, Alvarion, avea biroul, intr-una din cladirile vechi ale docului ce au fost renovate, toata zona arata superb. Era o placere sa vin la birou in fiecare dimineata, zona era linistita. Se auzeau doar pasarile ce si-au facut un cuib la geamul langa care aveam biroul. Langa acest geam era o usa ce dadea intr-un mic balcon, de unde se putea vedea alea pietonala, docul dar si cartierul de business. Asa cum la noi este obiceiul sa iesim la o cafea, acolo lumea iese la un Yerba Mate, un ceai de plante, care se bea printr-un tub de metal, astfel incat plantele de ceai sa ramana in cana. Traditional canile se fac dintr-un fel de tartacuta.

E vineri seara, momentul cand orasul incepe sa framante, lumea ca o adevarata bestie devoreaza, terasa dupa terasa, restaurant dupa restaurant. Intr-un tarziu, gasim si noi un loc, avem chiar placerea sa-l intalnim pe cel mai Fidel dintre fideli :). In timp  ce ne relaxam la o bere asteptand mancarea, filosofam la ce a ajuns societatea de astazi, muncim 5 zile, ca sa ne anesteziem total in celelate 2 zile, dupa care ca orice discutie ajunge la fotbal, rivalitati intre Boca Juniors si River Plata.

E duminica, ultima zi pe care o petreceam in Argentina, asa ca trebuia sa fac ceva cumparaturi, am luat la puricat strazile din Buenos Aires, mai ales ca stiam ca foarte apropape de hotel are loc “Feria de San Telmo”, un targ duminical, unde foarte multi artisti au suveniruri de vanzare. Desi nu prea am poze de la acest targ, practic e o strada intreaga plina cu suveniruri.

Pe drum mi-am facut noi prieteni,  2 oameni electrici de la un magazin de suveniruri, strajnici de altfel, nu se intind la vorba. Incercam inca sa-mi dau seama daca sunt de-ai locului, insa dupa  port si vorba nu pareau. Greu se mai putea interactiona cu ei. Poate erau doar timizi, sau sictiriti de atatia turisti. Uneori si prea multa atentie strica, ajungi sa te plictisesti de vesnicele conversatii fara sens.  Poate era bine sa-i intreb despre Kant,  sau despre Inconstientul colectiv al lui Jung.

Am fost fascinat in acest targ de multitudinea de imagini pictate manual. De fapt au ei o arta de a picta manual , ei o numesc: “Fileteado”. Asa ca daca ajungeti pe acolo luati cateva astfel de suveniruri. Spre surprinderea mea nu sunt facute in China 🙂

Argentina pentru mine a fost o experienta unica, in care am avut parte de toate, soare, multe poze, o civilizatie fascinanta, munca, oameni interesanti, dar si intamplari diferite. Inca stau sa ma gandesc, daca voi povesti despre o intamplare neprevazuta pe care am trait-o acolo … to be continued …http://lounge.obviousmag.org/anna_anjos/2013/05/15/Argentina.jpg