Tango, unul dintre cele mai pasionale dansuri, a fost inventat intr-unul din cartierele marginase ale Buenos Aires, locuite de imigranti. Se spune chiar in cartierul Boca, sau foarte aproape de acesta. Caminito, o parte a acestui cartier e plin de culoare, de cum intri te farmeca cladirile viu colorate si restaurantele cu diferite bucatarii specifice. Se pare ca in acest cartier sunt foarte multe pasiuni nelamurite, pe de o parte Tango-ul ce te uimeste la orice colt de strada, pe de alta parte echipa, Boca Juniors, cu cea mai pasionata galerie, “La 12”.

Tot frigul din ultima vreme, desi ma bucur ca in sfarsit a venit, mi-a adus aminte de vremurile calde din Buenos Aires de acum cativa ani. Era unul din weekendurile libere pe care le-am avut acolo, asa ca am decis sa explorez zona Boca si Caminito. Si fiind un pic mai departe de zona unde aveam hotelul, am decis sa iau mijloacele de transport in comun. Cei de la hotel m-au avertizat sa am grija ca nu este un cartier sigur, si sa nu ies din zona turistica. Avand experienta in Africa, am zis ca aplic si aici aceleasi reguli, mergi doar cu copie de pasaport, fara prea multe accesorii si sa ai maxim 100 USD, astfel incat daca e sa ai probleme sa nu fie o pierdere foarte mare.

Odata ajuns acolo, am luat strazile la pas.  Mergand dai si de o statuie pentru un celebru payador (menestrel argentinian) – Santos Vega. Aveau pe vremuri un fel de “street battles” in care improvizau la chitara, legenda zice ca era atat de bun incat singurul care l-a batut a fost diavolul deghizat in payador-ul Juan sin Ropa.

Am fost curios sa aflu de ce casele sunt foarte colorate. Majoritatea locuitorilor din Boca erau imgranti italieni ce lucrau in port, si vopseaua ramasa in urma renovarii vapoarelor se folosea pentru decorul si amenajarile exterioare ale caselor 🙂 Mergand pe strazile pavate, vedeam din ce in ce mai putin turisti, eram total fermecat de cladirile colorate.

Am ajuns la un moment dat tot mergand in fata stadionului Boca Juniors, atunci am inteles ca de fapt eu am iesit din zona turistica, recunosc ca te incearca ceva emotii, insa ciudat dar nu m-am simtit in pericol. Nu cred ca este mare diferenta intre Giulesti, Ghencea si Boca.

Mergand spre stadion, am mai vazut si alti turisti care vroiau sa viziteze stadionul, ne-am strans ca un grup si am intrat sa vedem, si sa ascultam povestile despre rivalitati intre Boca Juniors si River, despre Maradona. Stadionul este cunoscut sub denumirea La Bombonera, pentru ca are o forma de bomboniera, este inalt, tribunele sunt foarte aproape de teren, iar una din tribune are foarte putine locuri, in general VIP, fiind verticala.

Ce m-a fermecat cel mai mult este modul cum se manifesta galeria “La 12” fiind practic al 12lea jucator pe teren, punand presiune, si de multe ori Boca a reusit sa castige datorita acestor suporteri infocati. Tribuna este fara scaune, oamenii stau in picioare acolo, canta si sar in picioare, si cand se da un gol, intereaga tribuna coboara in valuri, pana se agata de gardul ce ii desparte de teren. Am putut face si noi o mica practica, intr-adevar e o energie uriasa care se descatuseaza in timp ce canti, si te duci cu valul spre teren. Recomand experienta pentru fanii fotbalului.
M-au impresionat mult mergand pe strazi diferite graffiti pe care le-am vazut. Cel de mai jos e unul din citatele care m-a cercetat pentru mult timp. Dupa ceva plimbat, merge si o odihna, si in timp ce ma odihneam si admiram diferitele imagini, am vazut si acest Graffiti pe unul dintre pereti. Am petrecut foarte mult timp contempland la ce ar putea insemna mai exact.

 “Cititul este calatoria celor care nu pot lua trenul“

Am fost curios si am intrebat si pe altii ce ar putea insemna pentru ei acest mesaj:

Pentru unii ar putea fi:

“Calatorind nu doar citesti, interactiuonezi cu oameni, poti primi incurajare sau te poate ajuta sa iei decizii s.a. “

“Si daca trenul il poti scapa, lectura ti-o planifici tu, poti ajunge acolo unde trenul nu te-ar putea duce.”

“Lectura nu te costa dar acumulezi poate mai multa experienta”

Pentru mine personal, calatoria, de orice tip se refera la autenticitate. Desi cred ca e foarte important sa citim, cred ca cititul nu poate inlocui experienta autentica.  Cand iei trenul, calatoresti, si traiesti poti avea imaginea fresh, poti avea experienta autentica … poti auzi pasarile care canta, simti mirosul florilor, vorbesti cu oamenii …

Lectura e tot ceea ce ne ramane legat de ce nu putem experimenta. Insa nu este doar o iluzie daca nu putem experimenta?

Dintr-o alta calatorie de-a mea. 🙂 Ma gandeam la un moment dat, ca putem sa citim despre Dzeu, toata viata, si sa duci o viata care n-are nici o treaba cu Dzeu, si poate sunt oameni, care nu citesc despre Dzeu, dar trairea lor este mult mai curata si mai aproape de Dzeu.

De asemenea ma gandeam la Tango, putem citi toata viata despre Tango, insa pana nu dansezi, nu ai cum sa intelegi.

Pentru mine calatoria, a lua trenul, inseamna autenticitate, iar cititul inseamna doar un suport pentru calatorie, sau in unele cazuri alte calatorii.:)  Sper sa fie un indemn la calatorii cat mai interesante.

Dar pentru voi ce inseamna? Cum il intelegeti?