In timp ce scriu aceste randuri ma pregatesc pentru “Marsul cel Lung”. O calatorie de zeci de mii de km prin Asia. Dar despre asta voi detalia in scrieri ulterioare. In aceste momente rememorez o perioada plina de calatorii ce a inceput in Mai. Desi am vrut sa scriu si sa public pana acum, ceva nu s-a legat ca sa o pot face. Insa vreau sa impartasesc cateva amintiri, trairi.

Este o zi frumoasa de 2 Mai si tocmai ce m-am intors la birou dupa sarbatorile de paste. Este ora 11.00, iar eu sunt tot o agitatie interioara care se transpune in exterior. Tocmai ce am lasat laptopul si telefonul la firma. Numarul de telefon l-am trecut pe cartela, insa trecerea nu s-a activat inca. Semnez ultimele hartii. Mi-am dat demisia. Nici nu am apucat sa dau un mail de ramas bun, totul este asa pe fuga. Mancam o prajitura cu colegii ce au revenit la munca, insa multi sunt plecati, facand punte cu weekendul ce urmeaza. Plec in ceea ce urmeaza a fi pentru mine o noua experienta. De azi intru intr-un an sabatic, un drum ce ar trebui sa ma ajute sa-mi clarific mai multe lucruri. Un an sabatic este un “an de odihna” pe care il poti folosi in multe directii, de la a te cunoaste mai bine, pana la incepe noi proiecte in viata ta. Ciudat dar eu nu simt nimic. Simt doar o mare stare de agitatie, in care totul se misca cu un ritm pe care nu il pot controla. Imi soseste Uberul, si dupa cateva poze si glume, imi iau rucscul in spate, si dus am fost. In timp ce ma aflu in Uber incep sa ma linistesc gandindu-ma la ce experiente faine ma asteapta. Insa sunt prea obosit sa fac asta, caldura de afara ma moleseste, asa ca trag un pui de somn pana la aeroport. Destinatia Belgrad. Dar … Despre experiente punctuale sper sa pot scrie in articolele ce vor urma.

Momentan as vrea sa fac un overview a ceea ce m-a marcat pana acum in acest an sabatic.  Au trecut aproape 5 luni de cand am plecat in aceasta calatorie, un drum in care am intalnit foarte multi oameni din tari la care nici nu ma asteptam. Si am reusit sa imi gasesc o liniste interioara din care pot cladi ceva. 

De ce un an sabatic? E un vis de-al meu de ceva timp. Poate ca multi se gandesc ca ai nevoie sa scapi de munca. Nimic mai fals. Recunosc ca munca imi cam lipseste in aceasta perioada. Mereu am facut lucruri interesante in activitatile pe care le-am avut la munca. Insa ceva lipsea, cumva nu simt ca aveam timp pentru a reflecta la lucruri, situatii, stari interioare. 

Ce s-a schimbat pentru mine cel putin pana acum? La inceput totul a fost un haos. Nimic nu mergea cum trebuie. Zborul din Bucuresti spre Belgrad mi-a fost fost anulat, si am fost reprogramat pentru un alt zbor pe seara, si acesta s-a dovedit ca avea intarziere.  Nici pana in ziua de azi nu am primit compensare de la Tarom pentru acest incident, insa se pare ca nici dupa aproape 5 luni cazul nu a fost rezolvat. Primele cateva saptamani inca simteam o agitatie, in Serbia mai mult ploua, a fost un timp bun de reflectie, insa ma simteam foarte vlaguit lipsit de energie. Cand am ajuns in Croatia, in timp ce ma gandeam la unul din partenerii ce mi-au dat mari batai de cap chiar inainte sa plec, ca un facut, mi-am scapat telefonul si i-am crapat ecranul. Cel mai rau mi-a parut ca nu merita atata energie cata i-am dat acelui partener, si totusi parca ceva nu ma lasa.

In perioada asta am intalnit foarte multi oameni, si pentru mine asta este un lucru bun, mai ales ca nu sunt o persoana ce cauta compania celorlalti intr-un mod activ.  Faptul ca am plecat cu rucsacul in spate, m-a facut sa ies din zona mea de comfort si sa spun: “Hi” unor persoane pe care nu le cunosteam. Mi-am dat seama ca oamenii sunt buni in esenta lor, peste tot am intalnit oameni care m-au ajutat. Rar am intalnit o persoana care sa imi faca rau intr-un mod voit, iar pe acestea le-am uitat deja. 🙂 Mi-e mult mai usor sa ma accept pe mine cu bunele si relele mele. Cumva nu stiu daca e o caracteristica a noastra, insa avem o rusine interioara, ce poate vine din diferite frici si tocmai asta ne face sa ne ascundem si sa nu aratam partea noastra frumoasa si sa devenim constienti de ea. Ce am invatat e ca e ok sa fiu vulnerabil si tocmai asta ma face sa ma apropii si mai mult de oameni si astfel imi pot aduce contributia prin ceea ce sunt. 

O carte ce m-a impresionat in aceasta calatorie si vorbeste despre curajul de a conduce, si de a accepta vulnerabilitatile este: Dare to Lead Brave Work. Tough Conversations. Whole Hearts. Brené Brown. Cred ca poate fi utila nu doar in business dar si in viata de zi cu zi. V-o pot oferi ca si audiobook pe Audible. Imi puteti scrie pe Instagram: @alexenache_

Poate va ganditi ca un an sabatic te schimba radical. De fapt cand pleci la drum tot cu tine pleci, cu acelasi mod de gandire, obiceiuri, caracter, frici, nelinisti. Poate doar ca toatea astea sunt testate mai mult si iti dai seama de lucruri pe care le faci din obisnuinta, altele pe care nu doresti, insa sunt foarte greu de schimbat, altele care sunt lucruri bune, insa nu le-ai apreciat niciodata, sau foarte putin. 

Cu siguranta drumul iti da multe posibilitati de contemplare, ai perioade cand esti inconjurat de oameni si traiesti foarte intens tot ce se intampla, ai perioade in care te simti singur, insa partea frumoasa e ca esti oarecum fortat de imprejurari sa faci lucrurile mai constient, si nu doar sa traiesti din obisnuinta, intr-o rutina ce nu te impinge la a te cunoaste. Drumul te forteaza cumva sa te misti, si nu doar in exterior dar si in interior. Pe mine m-a facut sa ascult mai mult, pe de o parte pe mine, si pe de alta parte pe oamenii pe care i-am intalnit.

Daca pentru prima parte a calatoriei, am fost cumva intr-o alergatura, schimband orase la 2-3 zile maxim o sapatamana, acum am ales diferit, am nevoie de mai mult timp pentru a intelege un loc, pentru a-l pastra cumva in inima. Pentru a cunoaste oamenii si a lega prietenii.   Abia astept experienta din Asia.

Chiar daca pentru mine aceast an sabatic se intampla “in my 30’s” , in timp ce foarte multi din vestul Europei, America, Israel calatoresc imediat dupa terminarea universitatii / armatei, sau pana sa inceapa o cariera efectiv, cred ca o calatorie pe cont propriu poate aduce un plus oricui la orice varsta.  Voi vorbi mai pe indelete despre de ce sa-ti iei un an sabatic in posturile viitoare. Sunt curios daca v-ati lua un an liber de la job, si cum l-ati folosi?

De scris scriu cam rar, insa puteti da follow paginii mele de instagram sau de facebook unde pun poze mai des. Cel mai des folosesc instagram.

Instagram: @alexenache_

Facebook: AlexandruEnache.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.