Din vremuri stravechi se spune ca romanul este frate cu codrul. In Maramures am gasit sunt mesteri iscusiti in ale lemnului, l-au folosit si l-au pus in valoare in arhitectura si in arta. Cateva astfel de exemple sunt inca vii prin bisericile, portile de lemn, unele fiind deja parte a patrimoniului universal. Tot aici am avut bucuria sa intalnesc un fiu al codrului ce inca pastreaza traditia vie, de data asta folosind lutul, Daniel Les.

Maramures: Sapanta-Peri

Dupa ce am vizitat in Sighet Memorialul durerii, si casa Elie Wiesel, mi-am propus sa vizitez imprejurimile, cat inca am mai ramas la campingul Iza. Prima vizita in Maramures a fost cu ai mei cand eram mic. Ce mai tin minte e Cimitirul Vesel de la Sapanta, asa ca am dat o fuga pe acolo.

Acum insa l-am privit cu alti ochi. Daca atunci eram curios ce scria pe fiecare cruce, si ma uitam cu atentie. Acum m-a facut sa ma gandesc cum oamenii acestia poate au invatat sa priveasca moartea cu mai putina durere, si cu mai multa speranta in viata vesnica.

In apropiere de Sapanta se afla si manastirea Peri. Desi o manastire relativ noua, se lauda ca ar avea cea mai inalta biserica din lemn de o inaltime de 75 de metri. Mi-a placut prin linistea pe care am gasit-o acolo.

Din Sighet am plecat intr-un traseu pentru a vizita bisericile de lemn din patrimoniul Unesco. Chiar daca nu reusiti a le vedea pe toate, cred ca e util sa includeti cateva din ele cand ajungeti in zona.

Maramures – Casa Olarului

Primul popas il fac in Baia Sprie, la Casa Olarului. Usa de la curte nu are zavorul tras, asa ca bag usor capul, zic eu ceva pana imi raspunde doamna. O intreb daca se poate intra, si dansa foarte amabila ma lasa. In curte o lada cu ramasite de lut uscat ce asteapta a fi faramitate. Pe peretii casei stau agatate tablite, parca stau la uscat. In curte feciorul cel mic se joaca cu cainele. Intru, in cele doua incaperi atelier sunt pline cu personaje inspirate din viata satului.  Aici il intalnesc pe Daniel Les pregatindu-se de lucru. Dau buna ziua, si mai mult de atat nu stiu ce sa-i zic. Si desi este prins cu activitatile lui, isi face timp sa imi arate atelierul. M-a bucurat bunavointa dansului. Am gasit un filmulet pe internet care exprima o idee pe care a spus-o si mi-a ramas in minte.

“Este meritul Lui, al marelui olar, ca am stat la framantat. […] Nu stiu unde ma aflu, dar am o siguranta, daca sunt pe roata, daca sunt la slefuit, am o siguranta, sunt in atelierul Lui. Este cel mai sigur loc sa fii in atelierul marelui olar.”  

 

– sursa interviu Daniel Les youtube

Tot in zona exista si Lacul albastru. O particularitate a acestui lac, format prin surparea unei galerii de mina, e ca isi schimba culoarea in functie de anotimp. Ramane sa fac o vizita si in alt sezon, pentru a putea compara.

Biserici de patrimoniu

De la Baia Sprie ma abat spre Șurdești pentru a vedea una din bisericutele de lemn din patrimoniul Unesco, insa ma iau dupa indicatorul gresit si ajung mai intai in localitatea Cetățele. Aici exista una din bisericile din piatra cu ziduri groase si acoperis din lemn, inclusa in patrimoniul national.

Mi-am continuat drumul prin tara Chioarului, Maramures spre Șurdești, practic satul  invecinat. Aici gasesc cocotata pe un mic deal, biserica de rit greco-catolic Sfintii Arhangheli. Este o constructie realizata din stejar, si este una din cele mai inalte biserici de lemn din lume, cu un turn foarte inalt de 54 m, datand din 1766. De aici am dat o fuga si spre Plopis pentru o alta biserica unesco in apropiere, insa momentan este in renovare.

Drumul urca prin Cavnic, serpuind printre zonele pitoresti de foioase si fac o oprire in Budesti-Josani. De la sosea se zareste biserica Sf Nicolae in deal. Aflu ca aici ar fi si zalele haiducului Pintea. Urc, insa este inchisa, asa ca am putut admira doar din exterior.

Fac ultima oprire in traseul bisercilor de lemn din Maramures la Barsana. Ajung la biserica patrimoniu Unesco ce vegheaza asupra satului de printre capitele de fan. De aici continui pe strada principla vreo cativa Km spre manastirea Barsana. Sunt doua biserici distincte. Manastirea Barsana este construita in anii 1993-95 pe locul unei manastiri mai vechi. Imi place cum e alcatuita ca un tot unitar.

Un gand de final, ma bucur sa vad ca inca mai exista oameni, locuri ce au o randuiala, ca sunt lucruri in Romania ce sunt puse in valoare.

Pentru a fi la curent cu ultimele calatorii hai sa tinem legatura pe Facebook si Instagram, si aboneaza-te la  Newsletter.

Citeste si  cum am inceput acest road trip cu rulota prin Apuseni si Sighet:

Sighetu Marmatiei – despre cuie vizibile si invizibile

Apuseni un meleag de poveste, un taram binecuvantat