Este 28 februarie 2020, ma imbarc pentru zborul Chiang Mai – Bangkok, iar de aici  catre destinatia New Delhi, cu escala in Kuala Lumpur. Apar noi cazuri de Covid mai peste tot in lume. Pe aeroport in New Delhi oameni imbracati in constume speciale, ce ne iau temperatura. A purta masca in Asia de sud est este deja un lucru obisnuit in special datorita poluarii.  Insa situatia in India era calma, viata are alt ritm, cel putin pentru moment. Dupa alte cateva ore in aeroport am zbor catre Deradhun, statul Uttarakhand. Iar de aici cu un taxi ajung in Rishikesh.

Hai sa vedem unde ma aflu: Tapovan, Rishikesh. Este un sat turistic pe malul raului Gange, iar de jur imprejur inconjurat de munti. Este o zona superba. Rishikesh este considerat capitala Yoga, astfel incat in ultimii ani, s-a dezvoltat haotic cu o gramada de centre yoga. Insa chiar si asa, are farmecul lui, cand te lasi pierdut pe strazile micute in drum spre raul Gange, ce iti ofera o priveliste desprinsa din basme.  Unul din obiectivele pentru acest an sabatic este certificarea ca profesor de Yoga asa ca am ales Rishikesh Vinyasa Yoga School pentru certificarea YTT200. De-abia astept sa imi intalnesc colegii, si sa practic yoga. Despre aceasta experienta voi detalia intr-un articol separat. 

Primele saptamani decurg normal, multa practica, in weekend-uri diferite evenimente. Insa spre finalul celei de-a doua saptamani, poti simti o stare de neliniste. Deja unele persoane incep sa-si caute zboruri. Pleaca prima persoana, o fata ce nu prea vorbea cu nimeni, asa ca nu prea se simte vreo schimbare. Incepe a treia saptamana: 17-23 Martie, o saptamana de foc. Deja exista zvonuri ca India va impune o perioada de carantina. O saptamana plina de tensiune. Vedem cum rand pe rand pleaca o parte din oameni, la inceput cei din America. Celor din Italia, li se tot anuleaza zborurile, unele persoane deja incep sa aiba caderi nervoase. Pana la urma pleaca si cei din Italia. Urmatorul grup care pleaca este cel al nemtilor si elvetienilor.  

O parte din noi avem o adunare ca sa vedem ce e de facut si ce probleme sunt sau pot aparea. O parte din voci sunt pentru plecare, in caz ca in India se inrautatesc lucrurile, tinand cont de conditiile de spitalizare, o alta parte sunt pentru a ramane, tinand cont ca in Europa, de-abia de acum urma sa creasca cazurile de infectare, iar Rishikesh este o zona turistica, iar deja multi dintre straini pleaca reducand riscul. Eu am fost printre cei care au ales sa ramana. Ce e drept sunt o persoana mai optimista, insa ma asteptam ca pana la sfarsitul lui Aprilie situatia sa se stabilizeze.

Este 24 Martie si Primul ministru anunta ca incepand de maine 25 Martie India intra in carantina. Si nu vorbim de 20 de milioane de locuitori. Vorbim de 1 miliard si jumatate de oameni in carantina. Toate zborurile sunt anulate, orice transport intre state fara o justificare clara era interzis. In primele zile de lockdown, apar filmulete cu politisti indieni ce bat cu batul oameni ce nu respecta carantina. In ultimele zile din martie aveam o stare de multumire pentru ca ma aflam aici, dar si o stare de dubiu, oare am luat cea mai buna decizie?

Aceasta stare de nelinisite se amplifica. Simteam ca daca nu ne omoara Covid-ul, cu siguranta aceasta stare de incertitudine ne va imbolnavi. Oare oamenii au ce manca in aceasta perioada, sau vor aparea revolte. Mai ales ca pana sa vin in India au fost lupte de strada in Delhi.  Ce e drept in primele saptamani nu prea s-a iesit din complex, mai ales ca aveam mancarea asigurata, si eram ocupati cu practica de zi cu zi. Intr-o noapte am fost treziti pe la miezul noptii ca exista un autobuz spre Delhi si de acolo ar exista zboruri spre Europa. Ne-am facut bagajele in jumatate de ora. Eram in drum spre autobuz. Cand am ajuns deja nu mai era nici un autobuz, peste toate mai incepuse si o ploaie torentiala. Intr-o alta zi am auzit iar de un alt zbor, insa era destinat doar celor din Germania. Cele doua evenimente ce ne-a facut oarecum sa acceptam situatia in care ne aflam.

Cei care am ramas, din Romania, Cehia, Polonia, India, Brazilia, China, UK, Franta, deja incepusem sa strangem legaturile. Am zis ca daca tot suntem aici nu putem trai in tensiune, asa ca am inceput sa ne facem program zilnic astfel incat sa avem activitati. Ne simteam ca intr-o familie. Deja cand auzeam ca mai pleaca cineva, cu zbor pus la dispozitie de ambasada, simteam asa ca parca o parte din noi pleaca. Intre timp au mai venit si alti oameni ce erau la o alta scoala afiliata si grupul nostru s-a mai marit. In total azi mai suntem doar 12. 

De cateva ori in aceasta perioada am avut controale medicale, dar si controale ale politiei pentru a vedea daca respectam distantarea sociala. Realist vorbind este destul de greu sa respecti distantarea sociala atunci cand esti intr-un grup ce locuim impreuna.

Desi magazinele alimentare sunt deschise pana la ora 1, noi incercam sa iesim dimineata devreme astfel incat sa evitam aglomeratia. Nu sunt probleme cu stocurile, iar preturile sunt fixe. De fapt in India produsele au MRP(maximum retail price) trecut pe ambalaj . Este pretul maxim la care un produs poate fi vandut. Asa ca atunci cand cineva incearca sa iti ceara mai mult ii poti arata ca nu esti cazut de pe alta planeta si ca nu accepti sa fii pacalit. Eventual poti sa-l raportezi sau cel mai usor te duci in alt magazin.

Carantina s-a extins pana pe 17 mai, insa conditiile sunt mai relaxate. Unele state ce au cazuri mai multe au pastrat restricitiile. Incepand cu data de 3 Mai, Rishikesh a fost declarata zona verde, fara cazuri de Covid, asa ca avem mai multa libertate in a ne plimba. S-au mai deschis si alte magazine in afara de cele alimentare.  Astazi, maine ar trebui sa avem vesti daca se ridica carantina. Cel mai probabil se va extinde. Extinderea vizei se poate face online fara probleme, daca initial se extindea cu 15 zile, acum am primit extindere pana pe 30 iunie. Ramane de vazut cum evolueaza situatia, si cand voi putea ajunge acasa.

Daca doriti sa aflati noutati despre calatoriile mele, puteti da follow paginii mele de instagram sau de facebook unde pun poze mai des.

Instagram: @alexenache_

Facebook: AlexandruEnache.ro