“Traim intr-o perioada cand lumea a descoperit brusc India, deoarece a ramas fara materie prima pentru imaginatia sa. Materiile prime pentru imaginatie sunt inepuizabile aici.”- Deepak Chopra –

Coincidenta sau destin, pasii m-au purtat intr-un tinut pe care imi doream de ceva vreme sa il explorez: India. Din pacate timpul a fost mai scurt decat as fi vrut, dar am reusit sa parcurg cei trei piloni ai asa-numitului triunghi de aur  – Delhi – Agra – Jaipur. Am descris deja experienta prin care am trecut in Delhi si in Agra cu al ei impresionanat Taj Mahal.

O alta zi, un alt oras: Jaipur – orasul roz. Numele l-a capatat de la culoarea zidurilor din orasul vechi. Venind dinspre Delhi cu  vreo 15 km inainte de Jaipur se poate vedea fosta capitala a Rajput-ului Kachwaha. Ce m-a impresionat pe mine era sistemul de cascade artificiale folosit pe vremuri pentru a raci aerul din palat, in zilele toride, care erau destul de multe, tinand cont ca orasul se afla in apropierea desertului.

De aici se poate pleca intr-o expeditie, calare pe elefant, vizitand zonele rurale invecinate, precum si ruine ale unor monumente locale. Ar fi fost o experienta interesanta daca as fi avut mai mult timp.

Odata ajunsi in Jaipur am vazut Chandra Mahal   –  parte a complexului “City Palace”, o impresionanta constructie de 7 etaje,  care este inca locuita, fiind resedinta familiei Maharajahului.

Este uimitor cat de avansat era imperiul Mughal in anumite domenii, in special in astronomie.  In Jaipur puteti vizita Jantar Mantar,  un ansamblu de instrumente astronomice, folosite pentru a prezice eclipsele, precum si pentru a masura timpul cu o exactitate la nivel de secunda. Acest observator este cel mai bine pastrat din intreaga Indie, fiind inclus in patrimoniul UNESCO.

O alta locatie care m-a impresionat este  Jal Mahal,  sau palatul din apa. Construit undeva in secolul XVII, era folosit ca loc de relaxare pentru Maharajas si anturajul lor, dar si  locul de unde incepeau si se terminau vanatorile de rate. Palatul se afla in mijlocul lacului, si singura posibilitate de a ajunge acolo, este de a inchiria una dintre barcutele de lemn construite dupa o tehnica traditionala.  Mi-ar fi placut sa merg pana acolo, insa era inchis, fiind intr-o stare avansata de deteriorare. Se lasa seara asa ca ne pregateam de plecare.

Cu bine Jaipur!!! Acesta ne-a raspuns prin sufletul unui copil zambaret, care ne facea cu mana.

Ne-am intors in New Delhi.  In toata aceasta perioada cat am stat in India am avut unul dintre cei mai nebuni soferi pe care i-am intalnit.  A fost pentru prima data cand am vazut atatea apasari pe claxon pe minut. Cred ca daca s-ar face un concurs ar castiga detasat. Cand a trebuit sa mergem la aeroport era blocaj in trafic si in conditiile de atunci n-am fi ajuns la timp desi ne luasem cateva ore bune avans, asa ca omul nostru a inceput sa claxoneze si sa se bage prin toate locsoarele libere de pe sosea, ne simteam parca eram condusi de pompieri cu girofaru pornit.

Am plecat de pe acelasi aeroport pe care venisem, fiind invaluit de tot atata praf, dar care nu ma mai deranja asa de tare, luand cu mine o parte din India si stiind ca voi reveni.